duminică, 1 noiembrie 2009

Afacerea NAC Industrii – Conpet îngroapă clanul Anastase

  • Conpet Ploieşti, compania de stat controlată de Corneliu Anastase, tatăl preşedintei de la Camera Deputaţilor, face afaceri cu iz penal cu o firmă mafiotă, NAC Industrii

  • 80% din profiturile obţinute din trafic cu produse petroliere ajung în campania electorală din Prahova, a lui Traian Băsescu

  • Nac Industrii este cercetată în mai multe dosare referitoare la trafic cu produse petroliere, unele ajunse în instanţă

  • Beneficiind de sprijinul unui magistrat şi al unui poliţist, Nac îşi perfecţionează metoda infracţională, Vama Ploieşti luînd urma unei noi metode de fraudare a statului, prin neplata accizelor pentru benzină şi motorină



PDL Prahova îi face o campanie electorală exemplară lui Traian Băsescu. Judeţul a fost împânzit de panouri imense cu chipul actualului preşedinte, mii de pensionari şi nu numai din Ploieşti au fost căraţi în excursii la mănăstiri, fiind invitaţi la masă şi primind diverse cadouri, iar materialele electorale portocalii par fără număr şi împărţite peste tot. Pe scurt, PDL îi face lui Traian Băsescu o campanie costisitoare, evaluată de cunoscători la multe milioane de euro, numai pentru judeţul Prahova. De unde să fi picat bogăţia pe capul pedeliştilor prahoveni, într-un an de criză? În cele ce urmează, vă vom dezvălui culisele unei afaceri cu puternic iz de trafic de produse petroliere, ale cărei ramificaţii duc până sus în lumea politică, chiar la cel de-al treilea om în stat, Roberta Anastase.

Conducta pedelistă înţeapă Conpet

Conpet este o companie de stat cu o cifră de afaceri uriaşă, circa 100 de milioane de euro anual. Un sac de bani care poate finanţa lejer o filială de partid, fie ea şi una cu pretenţii, cum este filiala Prahova a PDL.
Operaţiunea PDL de control total al societăţii Conpet s-a desfăşurat în mai mulţi paşi. Primul care a pus piciorul în Conpet a fost Corneliu Anastase, tatăl preşedintelui Camerei Deputaţilor. Acesta a fost angajat la Conpet la finele anului 2004, odată cu venirea la putere a Alianţei D.A., însă, iniţial, rolul său a fost mai mult decorativ, el ocupându-se, până în 2008, de la biroul de la sediul din strada Rezervoarelor, de coordonarea filialei Prahova a PDL, condusă de fiica sa.
După instalarea guvernului Boc, controlul clanului Anastase asupra Conpet s-a produs cu repeziciune. Director general a fost numit Claudiu Coleşiu, un tânăr de 36 de ani, cunoscut ca un om de casă al Robertei Anastase, cu experienţă zero în ceea ce priveşte activităţile de transport produs petrolier prin conducte. Corneliu Anastase şi-a mutat biroul la sediul central de pe Bulevardul Independenţei, pe postul de şef al consilierilor directorului general. Ulterior, au mai fost aduşi oameni de la PDL şi plantaţi în posturi cheie, în special la Achiziţii Publice şi Administrativ.
Un personaj cu un rol important în ceea ce avea să se întâmple la Conpet este Marian Rizea, fost ofiţer de Securitate şi fost şef al SRI Dâmboviţa. Acesta a fost angajat pe postul de şef al structurii de pază a Conpet, fiind acuzat că, în scurt timp, a construit un serviciu de informaţii paralel.
Despre Claudiu Coleşiu se spune că nu ia nicio decizie fără să îl consulte pe Corneliu Anastase. Doar este consilierul său numărul 1, nu? De asemenea, cei care fac afaceri cu această companie de stat se plâng că întâi trebuie să treacă pe la Anastase, pentru a stabili „termenii” colaborării. De altfel, pe lista câştigătorilor de licitaţii de anul acesta au apărut multe firme noi, unele din Cluj, altele din Ploieşti, altele din Bucureşti...
Deşi nu mai are nicio funcţie oficială, Corneliu Anastase conduce filiala PDL chiar din sediul Conpet. Recent, mai mulţi foşti directori PSD ai unor direcţii deconcentrate au reclamat faptul că au fost chemaţi de către Corneliu Anastase la sediul de pe Bdul Independenţei al Conpet, unde tatăl preşedintelui Camerei Deputaţilor le-a cerut să îşi dea demisia sau să treacă la PDL şi să cotizeze substanţial la campania electorală a lui Traian Băsescu.
Adunând colectele care se fac de la instituţiile de stat călărite de pedelişti şi cele de la firmele care au afaceri cu statul, tot nu se adună sumele impresionante pe care PDL le aruncă în campania electorală. Şi totuşi, de unde vine grosul banilor PDL? Răspunsul la această întrebare îl găsim, aţi ghicit, la Conpet, acolo unde am luat urmele unei scheme ingenioase de trafic cu produse petroliere.

Puşculiţa NAC Industrii

În sistemul electronic de achiziţii publice firma NAC Industrii nu apare niciodată printre câştigătorii numeroaselor proceduri de achiziţie organizate de Conpet Ploieşti. Asta nu pare a fi un impediment, căci, în 2008, NAC Industrii a fost cadorisită cu un contract de prestări servicii de ecologizare şi aducere la starea iniţială a rezervorului din incinta staţiei de pompare Bărăganu, judeţul Călăraşi, a rezervorului din incinta rampei de încărcare Biled, judeţul Timiş, precum şi a rezervorului din incinta staţiei de pompare Dragoş Vodă, judeţul Călăraşi. Asta se întâmpla în mandatul fostei conduceri a Conpet. Cum a fost posibilă ocolirea prevederilor Ordonanţei 34 privind achiziţiile publice? Simplu: în schimbul preluării şlamului (reziduului petrolier) din rezervoare, NAC Industrii se obliga să efectueze ecologizarea în mod gratuit.
Care să fie motivul mărinimiei unei firme, în a face pe cheltuiala proprie ecologizări costisitoare? „Şpilul” afacerii este unul cât se poate de bănos: şlamul colectat din conductele Conpet înseamnă, pe lângă reziduuri care nu pot fi utilizate, şi ţiţei şi produs petrolier prelucrat, numai bune de vândut „la negru” sau de utilizat pentru realizarea altor combustibili. Prin urmare, accesul la conductele Conpet era unul de nepreţuit. Aşa că firma a tras de timp şi a colectat şlamul, fără să facă nicio ecologizare, solicitând, din acest motiv, prelungirea contractului. Şi a avut parte de prelungiri ale contractului, şi în mandatul fostei conduceri, dar şi sub directoratul lui Claudiu Coleşiu.
Sesizând potenţialul acestei afaceri, Corneliu Anastase şi Claudiu Coleşiu au adoptat o strategie în trei paşi. Mai întâi nu au acceptat decât prelungiri pe termen scurt ale contractului, ameninţând firma că îi ia accesul de la produsul petrolier. Apoi, au dispus efectuarea unui control referitor la acest contract, ale cărui principale concluzii sunt că nu au fost stipulate provizioane de refacere a mediului în caz de poluare, că nu au fost stipulate termene clare de execuţie a lucrărilor, penalizări şi garanţii de bună execuţie a lucrărilor. Rezultatele controlului intern ar fi fost un motiv perfect de încetare imediată a contractului şi de acţionare pentru recuperarea prejudiciului, dacă nu ar fi fost premeditat şi pasul al treilea, anume prelungirea contractului, dar în alţi termeni. În luna august 2009 a fost semnat un nou act adiţional, care prelungeşte contractul până la finele lui ianuarie 2010. Pentru „a se acoperi”, conducerea Conpet a trecut în acest act adiţional şi termene de finalizare a lucrărilor, inclusiv penalizări.
Există însă şi o înţelegere ascunsă, care ridică această afacere la proporţii fără precedent. Neoficial, NAC Industrii a primit programul de pompare a produselor petroliere, tipul şi cantitatea acestora, în vederea sustragerii de combustibili din conducte. Ce afacere de trafic de produse petroliere mai simplă poate fi decât aceasta prin care, având acoperirea unui contract, firma poate încărca direct produse petroliere de pe conductele Conpet, fără ca nimeni să o deranjeze?
Surse din cadrul NAC spun însă că preţul plătit pentru această este scump. 80% din profitul obţinut din această afacere este destinat susţinerii campaniei electorale a PDL. Pentru a nu exista „defecţiuni”, afacerea este monitorizată atent de Marian Rizea, şeful Pazei de la Conpet, care are grijă şi ca firma să nu fie deranjată în timpul operaţiunilor de încărcare a produsului petrolier.
Dacă vă închipuiţi că aici se închide cercul şi că doar acestea sunt dimensiunile afacerii NAC de finanţare a campaniei electorale, vă înşelaţi. În cele ce urmează ne vom avânta şi mai adânc pe urmele traficanţilor de produse petroliere

Cine este NAC Industrii?

La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este înregistrat dosarul penal 3205/1/2009, din data de 9.04.2009, având ca obiect abuzul în serviciu contra intereselor publice (art. 248 C.p.), fiind inculpaţi generalul (rez) Traian Nistor, Mihai Marius, Moise Adrian, Toma Marian, iar ca părţi responsabile civilmente SC Marius Business Center SRL şi NAC Industrii SRL. Iată că patronul firmei NAC Industrii, Moise Adrian (deţinător a 90% din acţiuni) şi Marian Toma, directorul tehnic, sunt judecaţi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru un prejudiciu de peste 1,3 milioane de euro, iar firma, ca parte responsabilă civilmente, poate fi în situaţia de a plăti acest prejudiciu. O firmă numai bună, deci, pentru a face afaceri cu Conpetul. Pentru Corneliu Anastase şi Claudiu Coleşiu acesta pare a fi un detaliu fără importanţă, din moment ce, în luna august 2009, i-au prelungit acestei firme contractul până la finele lui ianuarie 2010.
Interesant este, însă, şi cum s-a ajuns la acest dosar. Pe scurt, potrivit Direcţiei Naţionale Anticorupţie, NAC Industrii a încheiat cu Armata, prin intermediul firmei Marius Business Center SRL, un contract prin care urmau să livreze 11.353 tone combustibil lichid uşor tip III, necesar pentru încălzire, pentru care acciza era de 307,59 euro/tonă. În realitate, firma a livrat armatei, în acelaşi preţ, combustibil lichid tip II, asemănător din punct de vedere al caracteristicilor fizico-chimice cu cel din contract, dar la care acciza este de numai 6,81 euro/tonă. Din această diferenţă de acciză a ieşit un profit frumuşel, de 1,2 milioane de euro. Afacerea nu ar fi ieşit, poate, niciodată la iveală dacă combustibilul produs în regie proprie de NAC Industrii, în instalaţiile proprii deţinute în fosta Uzină Mecanică Plopeni, nu ar fi fost impropriu folosirii în instalaţiile termice, dovedindu-se că a produs deteriorarea injectoarelor şi colmatarea bazinelor de depozitare.
Problemele penale ale NAC Industrii nu se opresc aici. În cercetare se află un alt dosar prin care firma, alături de SC Petromar Impex SRL Bucureşti (fostă Mirval International Invest Jilava), s-ar face vinovate de achiziţionarea de uleiuri contaminate cu PCB (produs cancerigen interzis) şi, în loc de neutralizare, de amestecarea lor în cadrul combustibililor produşi în instalaţiile NAC de la Plopeni şi de comercializare ulterioară. Concret, Petromar Impex ar fi cumpărat cantităţi foarte mari de uleiuri, condensatoare electrice şi condensatoare de putere din instalaţiile de distribuţie electrică contaminate cu PCB, deşi nu dispune de instalaţiile şi tehnologiile necesare pentru decontaminarea lor. Aceste produse au ajuns ulterior la NAC, care ar fi folosit uleiul contaminat provenit de la transformatoare şi condensatori la fabricarea unor produse petroliere utilizate ca şi combustibil, fără o decontaminare prealabilă. Dosarul penal se află în fază avansată de cercetare, urmând a fi trimis în justiţie în curând.

Proptelele NAC

Vă întrebaţi, poate, cum este posibil ca o firmă cu atâtea bube în cap să facă nestingherită afaceri cu o societate precum Conpet, în condiţiile în care este suspectată că aduce saci de bani la campania electorală a PDL. Surse din interiorul Conpet spun că firma ar fi avut „pile” mari, la două personaje cu greutate din instituţiile statului. Este vorba despre colonelul magistrat Vasile Doană, de la Direcţia Naţională Anticorupţie, care ar fi fost văzut în dese rânduri la Conpet, punând la cale diverse detalii, împreună cu vechea şi noua conducere a acestei societăţi. Magistratul este suspectat de intervenţii în favoarea prietenilor noştri de astăzi şi în afacerea cu Armata, dar şi într-o altă afacere care face obiectului dosarului penal 61/P/2009, privitoare la o altă afacere cu şlam provenit de la o rafinărie. Cel de-al doilea susţinător din umbră al NAC pare a fi comisarul şef Constantin Ispas, fost şef al SIPI Prahova – UM 0215, a cărui relaţie cu Moise Adrian este de notorietate. Conform unor investigaţii publicate pe internet, fratele lui Constantin Ispas ar fi beneficiat, de la o firmă controlată de Moise Adrian, patronul NAC, de un service pentru inspecţie tehnică, la Pleaşa, la un preţ modic.
Cele două personaje de mai sus nu sunt singurii susţinători ai Moise Adrian şi ai afacerii NAC Industrii. Noul director al Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova, Diana Severin, era să îşi piardă postul, la solicitarea expresă a conducerii PDL Prahova, pentru că se atinsese de o altă afacere penală a NAC Industrii, cea care închide cercul finanţării campaniei electorale a lui Traian Băsescu.

Bomba de la Vamă

De când se ocupă şi de accize, funcţionarii Vămii fac tot felul de „imprudenţe”. Cum astfel se poate cataloga, decât imprudenţă, un control asupra NAC Industrii care era să o lase fără post pe Diana Severin, noul director al DJAOV Prahova. Sursele noastre spun că un funcţionar zelos a observat cum NAC Industrii cumpără cantităţi mari de benzină 95 fără plumb şi motorină euro diesel, fără să plătească accizele cuvenite, motivând că le foloseşte la fabricarea unui combustibil de tip II pentru focare industriale, numit NAC, înregistrat la OSIM. Surpriza a venit atunci când funcţionarul vămii a constatat că benzina şi motorina respectivă nici nu intrau în componenţa combustibilului de tip II, conform manualului de procedură în care este înscris procesul de producţie. Ce făcea NAC cu benzina şi motorina cumpărate fără accize, nu este greu de ghicit. Printr-o reţea de benzinării, „marfa” ajungea pe piaţă, la pompă, iar profiturile de ordinul multor sute de mii de euro în buzunarul traficanţilor de produse petroliere. Atingând o asemenea suveică, nu e de mirare că şefa Vămii s-a trezit scoasă pe tuşă. Doar intervenţia lui Theodor Stolojan, peste capul clanului Anastase, a readus-o pe scaun. Cât despre documentul prin care NAC era dată în vileag, nu se mai ştie nimic. A fost luat şi cine ştie prin ce sertar al vreunei instituţii zace. Subit, nici funcţionarul Vămii nu îşi mai aduce aminte nimic. Doar nu te poţi lupta de unul singur cu o mafie instituţionalizată, condusă de la cel mai înalt vârf al puterii politice prahovene.

Vom reveni!